Am revenit in oras dupa o lunga perioada de timp in care am fost pe alte meleaguri. Mai spre Capitala. Am aflat imediat ca in fruntea Bacaului este acelasi primar, nu ma mira!, dar si ca investitiile curg gârla prin urbe. Am inceput sa le caut, pentru ca prietenul meu, cu care am stat la taclale vreo ora, mi-a laudat orasul de ziceai ca mi-s prin Ardeal pe undeva (acolo oamenii sunt altfel, credeti-ma).
Asadar … caut insula. Nimic. Ioc investitii. Doar planuri de dezvoltare. Bun, poate mi-am ales un loc prea marginas. Aleg zona Salii Sportului. Aici odata se vorbea de o piateta. Intre timp am aflat, de la acelasi prieten, ca ea a fost si amenajata. Unde? Ca eu nu am vazut decât zloata si resturi de zapada murdara (mi s-a spus ca in zona a fost depozitata zapada din oras). Am vazut in schimb podul de la Narcisa, proaspat vopsit si consolidat. Mi s-a spus ca si cel ce duce spre Margineni e nou, dar acolo nu am ajuns.
Am mai cautat investitiile. O noua Sala a sporturilor, piateta in centru, zona de promenada la Prefectura, locuri de joaca, strazi asfaltate. Unde sunt? Eu tot asa am lasat Bacaul in urma cu patru ani. Asta ni se spunea atunci ca se va construi/reface/moderniza in muncipiu. Ca Bacaul va fi … acasa.
Am regasit insa un Bacau mort, fara viata, trist. Bacaul vechi. Nicio floare, ca a venit primavara, nicio bordura vopsita, o banca schimbata, o fântâna arteziana functionala, un parc. Nimic. Recunosc, sincer. Am revenit in orasul in care nu se intâmpla nimic.
Laurentiu Mihail