Mereu m-am intrebat de ce românu’ are tendinta, in general, de a dramatiza tot si de a minimiza ce este in jurul lui? Traiesc pe aceste meleaguri bacoviene de vreo 30 de ani. Mult, putin, nu asta conteaza.
Am incercat sa ma compar cu altii, sa vad ce au ei si noi nu, cu ce se lauda ei si noi nu putem s-o facem, care e viata acolo (oriunde, chiar si afara, in strainatate) si cum e aici. Poate o sa râdeti, dar am ajuns la o concluzie: „Avem di tati”. Supermarketuri? Sunt. Mall? Avem. Spitale? Multe (vreo 6, nu? si inca unul aproape gata), in tot judetul, cu medici buni.
Clinici si farmacii? Peste tot. Cultura? Pai e Teatrul Bacovia, e Ateneul, e Centrul de Cultura, sunt muzeele, bibliotecile, galeriile de arta, casele memoriale. Câti dintre noi le-am vazut pe toate? Parcuri pline cu verdeata? Sunt.
Zone de agrement? Sunt si de astea si chiar frumoase (vezi Magura, zona Oituz, Parcul Dendrologic Hemeiusi, Pralea, Darmanesti, Valea Uzului etc). Ce a mai ramas? Sportul. Pai si aici ne putem lauda cu un bazin de inot performant (stiu ca e cel mai tare din tara!), cu o sala a sportului, cu terenuri de tenis in aer liber, de fotbal.
Apoi … zona de biznis. Ati fost vreodata curiosi sa vedeti ce inseamna un incubator de afaceri? Noi avem deja in Bacau unul despre care nu prea se stie. Stiti de HIT Park? Eu stiu, ca acolo am invatat sa conduc masina, dar asta nu are nicio legatura.
Avem si doua universitati, avem si elevi capabili de performanta, avem si strazi si trotuare, panselute si poduri renovate. Da, o sa spuneti acum ca nu avem un Lipscani, unde sa stam cu totii la o terasa in mijlocul strazii, ca unde e distractia pentru tineri, unde sunt fitele de Capitala, nu e zarva unui oras mare.
La ce ne trebuie? Avem de toate, credeti-ma, insa nu avem timp, sa ne bucuram de ele. Si, din pacate, nici curiozitatea sa vedem ca exista. Macar atât.
Florin Onofrei