Acum a ajuns de colecție. Mult mai greu de întrețunut când tabla ruginește. Am doi vecini pe Milcov care nu renunță la prima lor dragoste. Dacia rămâne mașina de suflet a românului. Le-am făcut o poză în parcare, gata să pornească la prima cheie. Sunt întreținute. Ce tari erau odată și cât de firave par acum, cu muchiile în unghiuri ascuțite precum lupta de clasă. Trebuie să fii pasionat să nu dai la Programul Rabla așa ceva. 7500 de lei e totuși o sumă. Au ajuns de colecție. Mănâncă bani să le întreții. Nepoatele care le înconjoară au forme rotujite. Nu le mai cari bateria în casă iarna și nu se supără în mers, să le ajuți cu patentul și suflatul în jiglor. Au trecut anii și totuși nimic nu s-a schimbat. E greu să aduni bani să cumperi o mașină nouă. Invidioșii bârfeau și înainte. Ăsta mănâncă numai iaurt și covrigi. Pune toți banii la CEC. Acum de foloasele necuvenite se ocupă ANAF-ul, să vadă dacă nu ai tăiat vițelul în pod și nu ai declarat porcul crescut în plus. Ce nu s-a schimbat însă este sistemul. Dai banul și aștepți ca și atunci, luni bune la rând… până vine. Atunci era exportul de vină. Prioritatea altor piețe „pretene” de desfacere. Acum semiconductorii, că nu mai exportă chinezii. S-au împrietenit cu rușii și le dau mai mult lor. Îmi ajut și eu fiica să schimbe mașina veche. A dat un aconto. Are promisiuni până în toamnă. Noroc că s-a schimbat legea și o mai poate folosi până atunci pe cea veche. Mai sunt destule „doamne” de firmă în zonă, care mai dau rateuri. Abia se mișcă. E bine că Statul face și ceva bun, cu programul prelungit de casare, că am ajuns cimitirul de mașini și groapa de gunoi a Europei.
Semnează Mișu… Nea Mișu.