Am ieșit zilele acestea din casă. Pentru serviciu, dar și pentru unele cumpărături. La oraș, e liniște, relativ. Dar oare la sate cum o fi?
Sâmbătă mi-am programat să mă duc la ai mei la țară, să le mai duc ceva alimente și medicamentele de care au nevoie. Dimineața, înainte de plecare, am programat un drum strict la farmacie și unul la un supermarket. La farmacie, regulamente stricte și respectate de toți. Panou despărțitor între farmacist și client. Medicamente sunt, mai puțin măști și mănuși, dar nici nu-mi făcusem mari speranțe că voi găsi. Doi clienți au așteptat la intrare, până am cumpărat eu „sacoșa” de medicamente. Bravo!
Am ieșit, a intrat următorul. Farmacista mi-a mulțumit și mi-a urat sănătate mie și familiei. Bravo, din nou!
Ajung la cumpărături. Ordine și aici, aprovizionare foarte bună. Am găsit până și drojdia mult-căutată! Mănuși de unică folosință, cumpărătorii așteptau aliniați păstrând distanța socială să intre, nu tu îmbulzeală, nu tu rând la casă, nu tu haos. Civilizație. Și respect. Se apropia ora 11. Au început să vină și pensionarii. Tinerii îi lăsau în față, să intre ei primii la cumpărături. Din nou, bravo!
Cu declarația frumos completată, am plecat apoi la ai mei. Stau la vreo 40 de kilometri de Bacău. Pe stradă încă am mai văzut oameni ieșiți din case, fiecare după nevoi. Aproape toți erau cu mască la gură, tânăr, bătrân, nu contează, unii chiar și cu mănuși, trafic era, dar nu cât m-aș fi așteptat pentru o zi de weekend, pe drum verdele crud al primăverii dădea speranță, am văzut și berze.
M-am uitat atentă și la viața de țară, din mersul mașinii. Bravo, băcăuanii mei! Nu am mai văzut grupuri de tineri pe marginea drumului, oamenii mai ieșiseră la poartă pentru a grebla pământul sau a curăța rigolele, dar fiecare își vedea de treaba lui, la casa lui. O bătrână vopsea gardul, un vecin plivea florile din casă, un altul mai căra o găleată cu apă. Dar fiecare, în lumea lui.
Și la ai mei la țară era pustiu. Liniște. Vecina curăța via, dar ne-am salutat de la distanță. Ai mei, prin grădină, cu mănuși, dar fără măști. Mi-au zis că nu au lăsat pe nimeni să le intre pe poartă, de când s-a impus restricția. Pe uliță, doar un câine. Bravo, am zis din nou!
La întoarcere… aceeași liniște. Liniștea care e absolut necesară în această perioadă. Aveam o temere, dar acum m-am liniștit și eu. Și zic bravo, băcăuanii mei, bravo că ați înțeles să respectați măsurile de restricție!
Margareta Serviciuc