Când visele ne-ntoarnă-n lumea lor
Pictată cu un nimb de nostalgie
Şi se preling într-un suspin uşor
Pe-o parfumată linişte târzie,
Când vise ne recheamă-n lumea lor,
Ţesându-ne o mreajă de speranţă
Cu un parfum sublim, mângâietor,
Ce ne îndeamnă la exuberanţă,
Când visele ne strigă-n lumea lor
Să ne jucăm cu pletele ninsorii
Şi fulgi dansează-ntr-un ceresc decor,
Iar noi redevenim colindătorii,
Când visele copii ne fac să fim,
Şi ne adună-n Noaptea de Ajun,
Naşterea Fiului să Îi slăvim
Împodobind şi bradul de Crăciun,
Atunci, doar Steaua călăuzitoare
Ne poartă-n lumi de vise de nespus
Să preaslăvim pe Sfânta Născătoare,
Fecioara Blândă, Maica lui Iisus.
………………………………………
Iar noi, acum bunici, nepoţii colindăm
Şi către Dumnezeu, în cânt , ne închinăm.
Ioan Enășoae