Admir peisajele, oriunde ma duc. Fie in tara, fie in strainatate. Imi place sa-mi petrec timpul liber in parcuri, in zonele cu verdeata si liniste. Admir si Bacaul, ca un patriot convins al acestei urbe. Dar tare ma dezamagesc concitatinii mei! Vrem curatenie, dar nu o pastram, vrem aer curat, dar tot noi il poluam, vrem locuri de joaca pentru ca tot noi sa le distrugem, vrem sa fim ca in Occident, dar uitam de cei 7 ani de acasa.
Peisajul pe care mi-l ofera locul meu natal, acest Bacau al copilariei, tineretii si, acum, al batrânetii mele, nu ma face insa sa fiu mândru ca locuiesc aici si ca pe buletin am trecuta la adresa o anume strada si un anume bloc din acest oras. Haideti sa ne uitam putin la Parcul Mare sau Cancicov cum i se spune. S-au pus banci noi, nu mai sunt noi – intre timp unii le-au scrijelit, le-au mâzgâlit, le-au rupt.
Am vrut verdeata – o calcam in picioare. Vrem iluminat seara si noaptea ca ziua. S-au montat stâlpi, s-au pus si globuri de sticla la becuri, dar niciodata, niciodata acestea nu rezista mai mult de o luna. Cum se poate asa ceva? De ce trebuie sa distrugem totul? Acelasi lucru il spun si pentru celalalt parc mare, adica cel de la catedrala, din centru. Si aici becurile sunt sparte, si aici bancile, desi revopsite in vara, au din nou patina negativa a lipsei de educatie. De ce? Când o sa ne civilizam si noi, dragii mei bacauani?
Când o sa aruncam si noi hârtia la cosul de gunoi si nu pe jos, când nu o sa mai scuipam pe strada, când o sa iesim din proprie initiativa pentru a ne face curat in gradinita din fata blocului, când o sa pastram macar ceea ce avem? Si stiti ce doare cel mai tare? Pentru ca am avut ocazia sa mai ies prin strainatate, nu foarte departe, ci tot in orase in care locuiesc români de-ai nostri, chiar bacauani de ai mei, am vazut ca acolo atitudinea se schimba radical.
Desi acasa sparge becuri, rupe banci, arunca gunoiul pe geam si lasa mormanul de coji de seminte lânga spatiul unde a odihnit vreo ora, acolo nu – acolo e civilizat, acolo e atent sa nu iasa in evidenta, acolo nu epateaza, nu face mizerie, nu strica, nu urla. Acolo, in strainatate, românul (si bacauanul meu, repet), e civilizat. Deci se poate? Acasa, de ce nu? Sa-mi fie iertat, dar asta nu mai e altceva decât lipsa totala de respect. Asadar: haideti sa ne civilizam si aici, in orasul nostru, dragii mei!
Valeriu Nastase