După Sărbători, de regulă, pomii de iarnă se aruncă. O face toată lumea. Nu mai vorbesc despre cum arată casa scării după ce un vecin „cumsecade” și-a zburătăcit bradul din casă. O știe toată lumea. Nici despre cât de lent se mișcă „salubritatea” ca să degajeze ghenele pline de… tot ce n-a consumat băcăuanul. Interesant mi s-a părut, în schimb, un pom, răsărit chiar lângă punctul unde se colectează gunoiul menajer din cartierul meu, Alecu Russo. Am imortalizat imaginea dimineața, în Ajun de Bobotează, când și atmosfera era înghețată, amplificând efectul vizual. Nu știu cine a făcut-o (un alt vecin „dus cu pluta” sau, poate, mama – natură), dar sigur un artist cu imaginație ar fi socotit asta o capodoperă numai bună de expus publicului în galeriile de artă de la Paris. Imaginile sunt mai mult decât grăitoare. Nu credeți?
Nela Vasilică