De sărbători, ne-am hotărât să ne facem cadou o maşină de spălat rufe. Ne-am dus la un magazin specializat şi am văzut mai multe mărci şi tipuri, am solicitat informaţii tehnice de la consilierii de vânzări. După îndelungi „tratative”, am ales una care corespundea cerinţelor noastre. Am plătit şi ni s-a promis că a doua zi, maşina va fi livrată la domiciliu. Spre seară au venit, ne-au ajutat doi băieţi să o urcăm în apartament, am montat-o, fiind deja târziu, am lăsat pe a doua zi să o pornim. Soţia a deschis cartea tehnică şi a încercat toate variantele, ba mergea, ba nu mergea, oricum ceva nu era în regulă. Am uitat să precizez că era singura maşină din acea marcă şi tip la vânzare, cea expusă în magazin, însă ne-a plăcut şi am luat-o.
Au început telefoanele la magazin, explicaţii tehnice, nemulţumiri, care au durat aproape toată ziua. Într-un final, a venit un specialist de la magazin, s-a chinuit şi el vreo oră, maşina nu vroia să răspundă la comenzi. Verdictul a fost că, fiind în garanţie, trebuie să mergem la service cu ea. Vă daţi seama, nu am folosit-o şi trebuie să o ducem la reparat, timp, bani, efort. Ne-am interesat pe la cunoscuţi, vecini şi am hotărât că nu-i în regulă, magazinul trebuie să fie de acord cu returnarea maşinii şi eventual să primim banii sau să luăm altă maşină. Ne-am dus la magazin şi am făcut o reclamaţie în scris, am explicat motivele, ei nu şi nu, trebuie să mergem la service. Proteste, ameninţări cu Protecţia consumatorului, tribunal etc. O să vă spun şi un secret, printr-o cunoştinţă, am ajuns la un domn, care îl cunoştea pe şeful magazinului, obligat fiindu-i (!), a dat dispoziţie, el fiind deja plecat acasă, să ne rezolve problema: retur şi să alegem, ori altă maşină, ori banii. Ca înainte de 1990: pile, cunoştinţe, relaţii. Se făcuse ora 20.00. Am ales o altă maşină, aveam mare nevoie de ea. Zis şi făcut, am plătit o diferenţă şi am aşteptat a doua zi să vină noua maşină. A venit, în sfârşit, tot pe la ora 17.00. Am urcat-o în casă, am scos-o din ambalaj, de data aceasta a venit sigilată. Surpriză, consternare: nu era maşina pe ca o comandasem, marca era, dar nu şi tipul ales. Reluăm cu telefoanele, băiatul care ne-a adus-o a verificat seria din factură cu cea de pe maşină, nu corespundeau. Alţi nervi, alte negocieri. De data aceasta au reacţionat prompt: au rechemat maşina de transport, şi în 45 de minute a venit cu maşina comandată. De data acesta am pornit-o pe loc, am verificat-o de faţă cu delegatul magazinului. Mergea!
Ce n-am ştiut de la început, însă reprezentanţii magazinului ştiau, dar nu au avut de gând să o respecte, că există o prevedere într-o lege că poţi returna un obiect în 14 zile de la cumpărare dacă nu eşti mulţumit de el, numai să nu fie lovit etc. Cei din magazin au vrut să „scape” de acea maşină, ştiind cred că are o defecţiune din fabrică (fapt sugerat şi de „specialistul” venit de la magazin), altfel nu ne explicăm şi insistenţa cu care ne-au recomandat-o, dar şi refuzul repetat de a face returul. Au văzut două persoane în vârstă, ce şi-au zis, ăştia nu se pricep, îi păcălim! Şi se putea întâmpla.
Şi aşa bucuria noastră s-a tranformat într-un coşmar de patru zile.
Ce se întâmpla dacă nu aveam o cunoştinţă, nu aflam de legea în vigoare, nu insistam, nu ameninţam, că s-a ajuns până acolo!
De ce v-am scris această păţanie? Să se ştie, să se audă că nu toate bunele intenţii sunt, cu adevărat, bune! Recomandăm şi altor persoane în vârstă (şi nu numai) ca, atunci, când se hotărăsc să facă o investiţie mai mare, să se informeze, să ia cu ele, dacă este posibil, o persoană mai tânără, o rudă, unul dintre copii, mai informaţi, mai abili, mai atenţi şi mai îndrăzneţi. Te fereşte de multe necazuri în acest hăţiş legislativ, în această junglă în care fiecare vrea să câştige.
Nu am menţionat magazinul şi nici adresa, nu pentru protecţie, ci pentru că, am auzit, se mai întâmplă şi la alte magazine.
Vasile Prihoancă