Cinste și celor care i-au dat lumina tiparului pentru a fi citită, aș spune eu, dacă tot ne-am amintit de Arghezi. Păcat că acum edițiile publicate sunt tot mai limitate. Hârtia a devenit din ce în ce mai scumpă în ultimii ani. Dar se găsea. Războiul din Ucraina, principalul exportator din zona de est a Europei, a dat peste cap toate previziunile editurilor. Cartea va deveni un lux. Când dispare de pe piață cel mai important furnizor de hârtie de ziar și presa tipărită are de suferit. Mai ales cititorul. Edițiile online suplinesc deja activitatea editorială. Totuși, nu poți compara ce vizualizezi pe ecranul telefonului, cu senzația și farmecul percepției pe care ți-l oferă răsfoitul unei reviste, conținutul unui album, sau mirosul de tuș al unei gazete. Cu toate opreliștile, editorii de carte și presă sunt sigur că vor găsi soluții pentru a nu-și opri activitatea. Avem nevoie de cultură, de informație, de seriozitate în documentare și afirmații. Cuvântul scris rămâne scris, nu șters cu apăsarea unei taste. Și nu mă tem că la următoarele campanii electorale nu vom mai avea parte de afișe cu chipuri zâmbitoare, lipite pe toate gardurile. Pentru ele se vor găsi bani. Important e ce se tipărește. Alex Ungureanu