Fiecare oraş are, sau a avut, o figură pitorească, memorabilă. Îl cheama Gabor Petru, dar toată lumea îl ştia de „Ceauşescu”. Sa născut la 1 februarie 1975, în Municipiul Moineşti, Judeţul Bacău. Un profesor de sport pe nume Ducu Hermezin, i-a pus această poreclă, după ce la văzut pe acesta cu o şapcă asemănătoare cu a fostului lider comunist.
Toată viaţa şi-a dedicat-o susţinerii activităţilor sportivilor din Bacău. Pasiunea pentru a fi suporter a lui „Ceauşescu” data de peste 25 de ani. A fost dedicat şi a umblat toată ţara susţinând echipele municipalităţii. A cunoscut multe personalităţi din lumea sportului, dar mai ales din lumea fotbalului. A doua lui iubire pentru el a fost Steaua Bucureşti. Chiar a fost membru galeriei steliste timp de 4 luni.
Avea o memorie vizuală foarte bună, recunoaştea toate figurile cunoscute a băcăuanilor ce l-au ajutat, şi chiar a celor mai puţini prietenoşi. Tot timpul „Ceauşescu” era la zi cu presa. El avea zilnic toate ziarele locale şi naţionale urmărind evoluţia foştilor fotbalişti băcăuani şi a marii lui iubiri, Steaua Bucureşti. Nu îi lipsea niciodată ziarul „Deșteptarea”.
Cea mai mare lui bucurie era când Steaua București învingea pe Dinamo București. De multe ori a plecat singur să urmărească evoluţia marelui său idol băcăuan, Andrei Cristea.
“Mergeam cu nașu, greule. De multe ori nu aveam nici un ban. Ma baricadam în veceu până la București. Ajungeam acolo. Ma așteptau frații mei. Intram pe Ghencea ca la mine acasă”
Mulţi băcăuani l-au criticat, că nu şi-a făcut un rost în viaţă, însă pasiunea s-a pentru sportul băcăuan nu i-o poate contesta nimeni. Când te întâlneai cu el te respectă prin cuvinte ce te omagia ca: „greule”, „voinicule”, şi tot timpul avea grijă să întrebe ce mai fac apropiaţii tăi urându-le mult noroc, sănătate şi succes în ceea ce fac.
Unde îl găseai pe „Ceauşescu”? Pretutindeni. Nu avea casă, nu familie, dar îi avea pe băcăuani. Cu somnul o ducea mai prost. În ultimul an de zile acesta şi-a găsit culcuş lângă Stadionul Municipal Bacău. Lacătul s-a schimbat. Iar în ultimul timp doarmea pe unde apuca. Mulţi prieteni i-au întins o mână de ajutor dar mai puţin un loc unde să doarmă. Asta era problema care la macinat de mulţi ani pe „Ceauşescu” din Bacău.
Dumnezeu sa-l odihnească în pace.
Stelian Cartacuzencu