Cei care sunt de seama mea,
Chiar ne gândind la fel ca mine,
Și-aduc aminte cum era,
Când toți spuneam,că …”nu e bine!”
Citeam,în fie-ce ziar,
Deși aveau aceeași știre,
De marele nostru Cizmar
Și odioasa Stăpânire…
Eram săraci și nu zic Ba,
Că și altfel putea să fie,
Dar teama-n noi ne oprima,
Speranța în democrație.
De reținut,că se muncea
Și, după munci istovitoare,
Nu mint,s-a construit ceva…,
Recunoscut în lumea mare.
De asta au și apărut,
Invidia ,chiar fanatismul,
De a distruge,ce-au făcut,
Românii și socialismul.
Dar,se mai întâmpla ceva,
Ceva ce azi nu se mai face,
Atunci,măcar că se vorbea,
De lupta-n masă…,pentru pace.
Azi,parcă totu-i ideal,
Iar lumea e-un ocean de pace,
Niciunde n-ar mai fi scandal,
De șaptezeci de ani,încoace…
De fapt,nicum nu e așa,
Realitatea-i chiar mai dură,
Că peste lume-i o perdea,
De dezbinare și de ură…
Iar,acest virus infernal,
Eliberat cu programare,
E genocidul mondial,
Din care nu avem scăpare…
Catalogați ca”scoși din uz”
Suntem ,deja, suspiciune,
Iar decimarea,”breaking news”,
În presă și televiziune.
Azi,teama iar ne-a îngenuncheat,
Și,nu știm practic,ce-o să fie,
Dar ce-au gândit,ce-au întronat,
Nu ține de…,democrație!
Deci, nu doar cei de vârsta mea,
Și, sigur mulți,gândesc ,ca mine,
Că-i timpul să vrem altceva,
C-așa cum e,nu-i deloc bine!
Nicolaie Ionescu
Bacău,06.10.2021