Am avantajul că locuiesc foarte aproape de un magazin de proximitate, de pe strada Mioriţei, care face parte dintr-un lanţ al unei celebre companii belgiene. Belgia, ţară civilizată, frumoasă, cu o istorie interesantă, dar mi-a rămas în minte dintr-un reportaj publicitar cuvântul CIVILIZAŢIE.
Are un sistem de sănătate bine pus la punct, o educație de top, viaţa în Belgia îi atrage pe mulţi români, în căutare de joburi bune, dar şi a unui „mediu civilizat”. Toate aceste informaţii le-am aflat după ce a început să mă scoată din sărite un aspect, care ar putea fi banal. Dar nu e.
Mă duc aproape zilnic, că n-am chef să pierd timpul prin mega şi super marketuri. Reclama de pe firmă pare acoperită în produse, însă nu şi comportamentul personalului care se ocupă de marfă, de clienţi, în marea lui majioritate fiind format din persoane de sex feminin. Nu-i belgian, dar lucrează într-un magazin de sorginte belgiană. De câte ori intru, sunt întâmpinat (nu numai eu) de o hărmălaie generală, de convorbiri strigate peste clienţi între vânzătoare, râsete isterice, dialoguri dintr-un capăt în altul cu cele mai năstruşnice şi desuete subiecte: reţete, isprăvile copiilor, păţaniile unor vecini, modă, câini, soţi etc., în timp ce clienţii rabdă pe la cozi. Nu am auzit asemenea râsete, pălăvrăgeli, fără jenă, fără respect pentru clienţi nicăieri. Cu siguranţă nu ne aflăm în Belgia, ci în Cartierul Mioriţei din Bacău. Am vrut să sesizez conducerea magazinului, însă am constatat că chiar dumneaei era protagonista delirului verbal.
Cui să mai spun?
Todirel Muşat