Am citit in ultimul timp mai multe opinii privind rolul asociatiilor de proprietari, dar mai ales despre un aspect care priveste componenta celor care se ocupa de conducerea si administrarea treburilor asociatiilor.
Este vorba, am vazut, de vechea dilema: cine poate fi administrator al unei asociatii: tineri sau mai putin tineri. Nu vorbim de presedinti, ei sunt alesi. Se tot aduce in discutie vârsta administratorilor, ca sunt batrâni, ca sunt fosti militari sau politisti, ca nu fac altceva decât sa stea pe scaun si sa incaseze banii de la locatari, când, se afirma, ar trebui sa faca mult mai mult. Sau, de cele mai multe ori aud ca ei ar trebui sa mai stea pe acasa, sa lase locul unor tineri care nu au unde lucra, nu au un loc de munca.
Normal, actualii administratori au sarit ca arsi: de ce sa nu aiba posibilitatea sa mai lucreze, au experienta, cunosc problemele, stiu sa lucreze cu oamenii si, oricum, tinerii nu vin la asociatie, sunt bani putini, multa munca si bataie de cap. Asa o fi!
Eu ma intreb, de ce nu se procedeaza ca in multe alte institutii de stat: toti administratorii sa fie angajati/numiti pe baza de concurs. Asociatiile scot posturile la concurs, se anunta, conform legii, prin presa si afisaj, se stabilesc criteriile (mai ales de studii, economice si juridice), se constituie o comisie, urmeaza examenul. Dar sa fie examen, nu susanele. Totul sa fie transparent, public.
Cine trece, este administrator: tânar, de vârsta medie, trecut de a doua tinerete. Sa primeze competenta, este mare nevoie prin asociatii.
Iulian Cerbu