După o viață de muncă, uneori în condiții grele, cu navetă, cu copii de crescut, cu examene de luat, încerci să te bucuri de niște ani de pensie, mai mulți sau mai puțin, după cum are norocul fiecare. Și realizezi atunci că pensia pentru care ai contribuit o viață întreagă nu-ți ajunge de la o lună la alta. Nu vreau să întru acum în amănunte, de ce se întâmplă așa ceva și de ce în alte țări pensionarii își permit să meargă în croaziere. Dar, atunci când auzi că pensia mai crește olecuțică, nu poți să nu te bucuri. Pe urmă vezi că, de fapt, creșterea promisă este mai mică, pentru că nu s-au înțeles la bani la nivel înalt. Te resemnezi și le urezi ca măcar ei să aibă de o colivă. Dar pe urmă afli că Parlamentul a trecut peste Guvern și a propus din nou mărirea inițială a pensiilor. Ce faci?! Te bucuri. Pentru cât timp?
Viorel Manoliu