Cuminte/ Cu minte

Val de crime în ultima vreme. Fapte antisociale duium. Să aibă oare legătură cu ceea ce aud în jurul meu de la voci superdemocratice? Aud : “Vă rog eu cum pot mai frumos și convingător să înlocuiți cuvântul “cuminte” adresat copiilor pentru a explica obținerea succesului școlar/apariția Moșului sau orice altă minune cu o susținere necondiționată ori cel putin cu cuvintele “cu minte”.

Offf, eu știu că glagoria face ceea ce trebuie…cu sau fară sfaturi. Dacă e , de nu…nici Dumnezeu nu cere!!! Mosul “vine “pentru că asta face el, copiii trebuie sa fie “condusi” spre A FI, au nevoie să fie comparați cu ȚINTA . Nu trebuie să se înțeleagă că li se spune cum ar trebui să fie. ci doar că au un scop, că sunt buni cum sunt ei și că noi ii vrem altfel, exact așa cum ei acum nu sunt.

E bine să înțelegem că nu trebuie niciun moment pierdut pentru a sădi în spirit, altruismul, empatia, răbdarea, îndrăzneala, inteligenta socială, gândirea critica, modestia, curiozitatea, implicarea, perseverenta, capacitatea de a depune efort, de ce nu, disponibilitatea etc. Pe comportamente clare care se îmbunătățesc și care au nevoie de timp, sunt progresive, mereu crescătoare. Haideți sa-i obișnuim sa construiască.

Cuvântul “cuminte” nu este nici pe departe, unul atât de nesatisfăcător și mic, neîncăpător și restrictiv. Este vorba despre a îi obișnui pe copii cu meritocrația. Ești cuminte, ești răsplătit. Ești obraznic, NU ești răsplătit. Doar nu vreți ca mai târziu, când va deveni adult, să creadă că totul i se cuvine, indiferent de acțiunile sale.

„Cuminte” înseamnă educat, care își vede lungul nasului, care își îndeplinește atribuțiile, care este conștient că are și obligații, nu numai drepturi în casa în care locuiește, în familie, ca mai apoi să înțeleagă toate aceste lucruri și atunci când se va raporta la comunitate, țară, continent, Terra, Univers. Toate au un rost. Este valabil și pentru adulți. O fi bine, o fi rău? Oi fi eu retrograd? Hmmm!

Koko