Copii fiind,când ne-adunam în șleatcă,sub vreun șopron să ne ferim de soare,
Făceam un joc,de inventat cuvinte,cum ne ducea mintea pe fiecare,
Mi-aduc aminte ,aș zice…nostalgic,de jocul (de ce nu)provocator,
Acum când unii chiar exagerează cu altă limbă,decât limba lor.
E-o practică la modă,cum se pare,prin care-arăți că ești emancipat,
Să vorbești,cât mai multe limbi posibil,decât în graiu-acasă învățat…
E și un avantaj,la urma toată,la câți străini în casă ne-au venit,
Sau,înșine,în câte țări din lume,ai nostri geto-daci ne-am risipit…
Și…,mai în serios și…,mai în glumă,de-ar fi-ntre noi ,din nou să inventăm
Cuvinte noi,fiind Revelionul,ce-ar fi să …REVELIONĂM…?
Adică,să uităm de cele rele,ce ne-au sucit și ce ne-au invrăjbit,
Să încercăm,măcar în aste zile,să simulăm că ne-am mai potolit.
Și cu toaste care mai de care,în limba ce-am vorbit-o de copii,
Să ne urăm un An Nou,de poveste,cu împliniri și multe bucurii.
Gustând din farfuriile cu slană,cârnați,tobă ,cighir și colăcei,
Să golim, cât cureaua ne va ține,pahare cu Cotnari și cu Jidvei…
Și-ajunși așa ,la o temperatură,de forța unui foc ,cu lemn de fag,
O noapte să jucăm moldovenește,sau ,oltenește-aici,la noi în prag.
Deci,buni români,chiar de la ora asta,orice-ndeletnicire să lăsăm,
Și-n stilul românesc(pe cât posibil),să încercăm să… REVELIONĂM !
Mariana și Nicolaie Ionescu
Bacau,28 dec.2022