De ce alţii pot şi noi, nu

În mai puţin de o săptămână am fost în două oraşe ale României, unul de lângă noi, Piatra Neamţ, şi altul din centrul ţării, Cluj. Şi acolo sunt mii de maşini, traficul este infernal, mai ales în Cluj, însă nu ştiu cum au făcut, dar au rezolvat problema parcărilor. În Piatra, fiecare proprietar de autoturism are locul său de parcare, marcat, inscripţionat şi cu plata la zi a tarifelor stabilite, îmi spunea ruda la care am fost. Pentru trei ore, am cerut voie de la un vecin, care avea maşina în service, să o parchez şi eu. Nicio maşină a unor instituţii sau societăţi comerciale nu are voie să parcheze la locul de domiciliu al conducătorului. Am înţeles, de asemenea, că s-a lucrat la acel proiect vreo doi ani, dar au reuşit să satisfacă în proporţie de 90 la sută toate cererile. La Cluj au construit mai multe parcări supraterane, subterane, evident cu plată, eliminând haosul pe care îl vezi la noi. Şi am mai văzut ceva în Cluj: nicio maşină nu este parcată pe străzile din centru. Nu ştiu cum se poate! În Bacău, s-a auzit acum vreo patru – cinci ani, de o asemenea iniţiativă, însă a murit din faşă. Pe strada mea, sunt locatari care au câte 2-3 maşini, în ultimul timp văd tot felul de maşini utilitare, inscripţionate cu numele firmelor de care aparţin, care parchează în faţa blocurilor. Dacă ai nenorocul să vii acasă după ora 17.00, nu mai găseşti niciun loc de parcare, te plimbi pe alte străzi până găseşti un loc. Vine iarna, să vezi atunci balamuc, certuri, bătăi, pentru un loc de parcare.
Poate că ar trebui noi reglementări, poate ar trebui reluat studiul acela şi finalizat. S-ar rezolva două probleme: spaţiul de parcare şi bani la bugetul local.

Mihai Predescu