1. Am urcat zilele trecute într-un taxi. Am început și o conversație cu șoferul, pe diverse teme. Mergeam lin, fără grabă, spre o anumită destinație. Deodată, de lângă noi a țâșnit brusc un autoturism, a făcut două slalomuri printre mașinile care așteptau la semafor și a trecut. Nu a încălcat legea, între timp se făcuse verde. „A riscat. Dar ar fi fost mai bine dacă cronometrul era funcțional la semafor”, l-am auzit pe taximetristul meu. Eram pe strada 9 Mai, lângă Casa de Sănătate, direcția spre spital. Și da, semaforul nu avea acel temporizator funcțional. Sau cum s-o fi numind corect.
2. O altă zi, de data aceasta în mașina personală, pe strada Ștefan cel Mare, în dreptul fostei Curți de Apel, cu direcția spre centru. Aducând-mi aminte de ce îmi spusese taximetristul despre cronometrul semaforului, mi-am aruncat ochii și pe cel de aici, de pe Ștefan cel Mare. Nici acesta nu funcționa. Iar mașinile se tot turau, pentru că nimeni nu știa când să demareze pentru a pleca. Așteptam cu toții cu ochii pironiți în semafor să se facă verde. Dacă funcționa timer-ul, știam când să ridic ambreajul să pornesc și eu la drum.
3. Am mai văzut astfel de semafoare, fără cronometru funcțional, și în alte zone ale Bacăului. Parcă și pe la Autogară, și pe Mioriței, probabil că și prin alte locații.
Ce vreau eu să spun: ar fi util totuși, pentru noi șoferii, ca aceste ceasuri de semafor să meargă. E adevărat, nu e o mare crimă că nu funcționează, important este să meargă bine pe culori, să nu se blocheze pe vreo una din ele, dar vă spun eu, ca posesor destul de vechi al unui carnet de conducere, că este foarte util să știm cât mai avem de stat la semafor. Nu am omorî nici ambreajul, ne-am pregăti din timp pornirea, nu am bloca intersecțiile, pentru că se mai poate întâmpla să se blocheze motorul chiar la plecare, nu ar mai fi claxoane, nervi și blagosloveli. Nu sunt probleme, e adevărat, la toate semafoarele. Unele merg foarte bine și ne ajută, dar se întâmplă – cum este cazul și pe strada 9 Mai, pentru că tot am folosit-o ca exemplu – să prinzi unda verde de la Piața Centrală, să mergi destul de fluid înspre Tic – Tac, și când ajungi la Casa de Sănătate nu mai știi ce să faci? Să frânezi, că se schimbă culoarea, sau să îți continui drumul că vezi pe timer că mai ai timp să treci pe verde și nu încalci vreo regulă care te poate lăsa fără carnet. Ca să nu mai zic, Doamne ferește!, despre un accident.
Valentin Cosma