Adresez această întrebare pentru ca cei abilitați să se sesizeze și, eventual, să ia măsuri. Medicul meu de familie ia bani pe orice: o adeverință, o trimitere, chiar și pentru o glicemie, dacă vin la el fără programare. Am zis că e bine așa, că deh, dacă vreau să fiu „mai altfel” și nu mă programez să plătesc. Sumele sunt, într-adevăr, modice, nu mă plâng de asta. Numai că am înțeles, de pe la prietenii mei, că nu toți medicii de familie practică acest lucru. Adică nu iau bani pe nimic, nici pe o adeverință, nici pe vreo injecție, nici dacă li se ia o tensiune, chiar și fără programare. Și abia atunci am realizat că ceva se întâmplă. Adică, de ce al meu ia și alții nu. Mi s-a spus ceva de sistemul de coplată, că așa e normal, că practic un cabinet al medicului de familie funcționează din venituri proprii, de cum reușește medicul să-și gestioneze banii. Că mai primește și de la stat bani, pe serviciile medicale prestate și după numărul de asigurați pe care îi are în listă și că legea le permite să ia și bani în plus de la oameni. Bine, dar dacă e așa, legea nu e pentru toți? Aici e întrebarea mea? Dacă eu plătesc, să plătească și alții, nu ar fi corect? E drept că mi se dă chitanță pentru fiecare leuț pe care-l plătesc, e drept că poate și eu consider că e normal să plătesc un serviciu suplimentar pe care îl cer personal, dar oare nu suntem toți egali în fața legii? Adică și eu sunt asigurat și am dreptul la tratamente egale față de cel de lângă mine, nu? Oare cine ar trebui să facă lumină în această situație? O să îmi spuneți că și în străinătate e poate la fel, plătim ca să stăm în față. Bine, bine, dar în străinătate asigurarea de sănătate e respectată, acolo dacă te duci și cu o floare, în semn de respect, ești refuzat politicos. Cine are dreptate atunci?
Cu respect,
Marian Bogza