De fapt, ce căutăm…
Nicăieri,în Universul,infinit și în mișcare,
Nici odihnă nu-i,nici pace,iar de sunt, sunt trecătoare,
Totul se petrece-oriunde,după legi ce nu se schimbă.
Inclusiv planeta noastră,dup-aceleași legi se plimbă.
Permanent,sofisticate instrumente de căutare,
Dar și minți inteligente,scotocesc în depărtare,
Cu intenția vădită ,o dovadă să găsească,
De mai sunt și-alte planete,precum e cea pământească.
Căutarea este veche,chiar de prin antichitate,
S-au găsit ceva indicii,care par adevărate,
Însă chiar așa să fie,la ce bun să știi de ele,
Când atâta de departe sunt de noi acele stele.
Căutăm forme de viață,în imensul ce-l scrutăm,
Însă nu suntem în stare,viu Pământul să-l păstrăm ,
Fiindcă omul,ce gândește și ce vrea și-apoi,ce face,
Se autoflagelează,de trei mii de ani încoace.
Și-n prezent,se duce-o luptă,pentru supraviețuire,
Cu un virus ce lovește crunt ,întreaga omenire,
Și pe care tot el,omul,cu știință l-a creat,
Chiar cu riscul de-a distruge ,tot ce-n timp a inventat.
Vin acum cu întrebarea,însă cui să o pun eu,
Dacă-n tot ce se întâmplă,ținem cont de Dumnezeu,
Că ,în ce privește viața ce-o căutăm în depărtare,
E la fel ,cu siguranță și acolo…,trecătoare.
Haideți,să iubim Pământul,fără a ne mai preface,
Să îl transformăm în Raiul,plin de liniște și pace,
Cumva,dacă se întâmplă,dintr-o altă galaxie,
Să fim observați că suntem,o altă planetă …,vie!
Asasinii
Vânzoleala cu covidul,
A întors lumea pe dos,
Și de mult timp,individul,
Prăpăd face,nemilos.
Molima-i devastatoare!
Fără leac (sau tratament),
Și-n neștire lumea moare
Umilită de… dement.
Peste tot se-analizează,
Antidot spre a găsi,
Însă starea se-agravează
Mult, în fiecare zi.
Marii dirijori ai lumii,
Cât sunt ei de fioroși,
Reciproc și-arată pumnii
Dar, privesc neputincioși.
Mor cei slabi,rezistă alții,
Eroi-medici fac minuni,
Învinși sunt chiar și Prelații,
Copleșiți de rugăciuni.
S-au luat măsuri severe,
Pentru cei de rând,cuminți,
Care-așteaptă cu durere,
Perioade… mai fierbinți.
Nici nu-mi mai cunosc amicii,
Prin oraș ,pe străzi,în piață,
Că,în primul rând,bunicii,
Au mănuși și ,măști pe față.
Doamne,numai întru tine,
Al speranței gând învie,
Să se termine cu bine,
Criminala pandemie.
Am îns-o nedumerire,
Chiar, de se va termina,
O altă nenorocire
Diavolii,vor inventa.
Ca să poată să-i oprească,
Pe-asasini și fapta lor,
Musai e să răbufnească,
Omul simplu,din popor.
Să le-arate la nemernici,
Judecata ce-i așteaptă,
Pe cât sunt ei de puternici,
Va fi și nota de plată.
Nicolaie Ionescu
Bacau,14,05,2020