“Odată era iarnă multă
Și-aveam părinți, aveam bunici
Aveam colinde la ferestre
Eram și mari, eram și mici.
Colacii se coceau în rolă
Un miez de nucă ne-amintea
De viscolul din nuc, de-afară
De neaua care ne chema
La săniuș, la jocul iernii
Cu-obrajii roșii, înghețați
Aveam cândva prea multă iarnă,
Dar nu mai suntem învățați.
Odată era iarnă multă,
Aveam bunici, aveam părinți,
Azi, nu mai ninge pe niciunde
Și-n amintiri toți ne sunt sfinți.”
Ko