Către,
Moș Crăciun
Cine sunt eu,contează mai puțin,nu pentru mine am ceva a-ți cere,
Ci pentru mititeii din popor,cu ochii mereu umezi,de durere…
Ce au părinții rătăcind prin zări,pentru-a robi munci necalificate,
Lăsând pe bieți la mila Domnului,cu chiu ,cu vai ,să meargă mai departe.
De tine-au auzit de gâgâlici,de la bunici,de la educatoare,
Dar știu că tu te duci doar la bogați,iar Moșul lor e …fratele mai mare .
De-aceea ți-adresez acest zapis,să lași bogații ,de bogați să știe,
Tu vino la săraci și-n casa lor,să lași un pachețel de bucurie.
Cred c-am să te reclam la DNA,că nu-ți faci datoria cum se cere,
Că daruri dai la cei ce prisosesc,cu rude-n Primării și ministere,
Că intri doar în vilele de lux,la cei ce știi că au dare de mână,
Și bei ca nesătulul și mănânci,de-apoi bolești întreaga săptămână.
Colegul tău Gerilă ,din trecut,avea o misiune diferită,
La vremea ceea nu erau bogați,toat-asistența era chinuită,
Reține însă,toți atunci, munceau,nu traficau ,nu se vindeau pe lire,
Te uită numai,Moșule ,ce-i azi,ce lipsă e și ce nenorocire…
Eu nu spun c-a fost bine-n comunism,dar mai aveam speranță pentru mâine,
Dar astăzi,spune-mi tu în ce să cred,speranțele să le avem…,în cine?!
De ai de gând și-n acest an să vii,treci mai întâi cu rugă la toți Sfinții,
S-aducă-n țară iar pe cei plecați,să redevină pentru prunci,părinții.
Și,pân’ să vină iar Iisus Hristos,să pună rânduială-n tot ce este,
Încearcă și îndreaptă ce mai poți,când te cobori,de-acolo,din poveste…
Că de mai ține mult acest infern,cu jertfe în război și pandemii,
Teamă,îmi e,dar teme-te și tu,că n-o să ai la cine să mai vii…
Nicolaie Ionescu
Bacau,22 dec.2022