„Maamaaa! Uite-i cum sar!” Zburdă înaintea vaselor de croazieră , unde cei buluciți la proră, cuceriți de noua senzație promisă la îmbarcare de „Agenția de Turism”, se concretizează. Nu se specifică despre ce senzație va fi vorba. Unele vase mai eșuează pe un banc de nisip, rămân în carantină, sau în cel mai nefericit caz, descoperă abisul adâncurilor. Poate că niște delfini, dând din aripioare, au vrut să-i salveze. Sau băteau ca din palme (de aici și termenul de „surdină”, făcătură la marile adunări, unde trebuie să mimenzi consensul), mirați că am ajuns în lumea lor. Nu poate contabiliza nimeni câte cetacee au eșuat pe plaje, câți delfini au sfârșit uciși de așa zisele exerciții tactice, desfășurate pe, și în apă, pentru a demonstra viețuitoarelor acvatice că nu ne tragem din maimuță?! Delfiini filmați de turiști lângă plajele de la Mamaia, prin șoșoaca lor, nu au venit să aplaude. Au vrut să spună, să transmită ceva. Dar nu i-a înțeles nimeni. Băi mamifere bipede, ce-i așa de greu? Tărâtoare evaluate din ocean, cu capul între urechi, binecuvântate de un Creator, acceptat indiferent de cum este denumit altfel, pe toate continentele. Ce-ați învățat? În numele „L”ui s-au purtat și se poartă războaie între orgolii, de lideri efemeri cu viziuni anacronice! Pământul (uscatul) nu este numai lumea voastră. O apnee! Băgați capul în apă, să auziți cum sunetul se percepe și se propagă altfel. De la nivel micro la macro planetar, peste optzeci la sută din acest „tot o apă și-un pământ”, înseamnă viață. Delfinii plâng, nu cu lacrimi de crocodil. Și rechinii, și orcile, și tonul pe care îl savurăm …la masă. Demonstrează pașnic, triști dar nu muți, la modul cum ne facem noi singuri rău, și planetei, hamo „sapien-ișii” de astăzi. Da! Bateți din palme când îi vedeți crezând că vă întâmpină, și vă place. Gândiți? Delfinii nu se joacă… Protestează! I.B.