Despre cum e sa ramâi blocat in trafic

Bacaul vorbeste PARCARIDespre lipsa locurilor de parcare s-a tot scris si cu toate acestea cred ca acest handicap va ramâne un subiect permanent. De fiecare data când am treaba la Taxe si Impozite ma lovesc de lipsa locurilor de parcare.

Curtea DITL e plina de masini, curtea interioara a blocului nr. 10 este inaccesibila din cauza aglomerarii, pe strada Razboieni nu gasesti un loc liber de parcare de la un capat la altul si uite asa mai faci o tura si inca o tura, pe la Casa Modei – Prefectura – si Razboieni. Si de aceasta data fara rezultat. Era trecut putin de ora 13.00. Am zis sa incerc din nou in curtea interioara a blocului 10, dar erau masini parcate de-o parte si de alta. M-am dus pâna in capat ca sa am suficient loc de intors si in drum spre iesire am gasit un loc de parcare care tocmai fusese eliberat.

Am parcat in siguranta, mi-am platit darile la DITL si m-am intors usurat ca pot sa-mi vad mai departe de treburi. Când sa ies cu masina din parcare, hop, ma trezesc in fata cu o masina de marfa. Realizez ca n-am ce face, opresc la o distanta considerabila si astept ca distribuitorul sa-si lase marfa si sa elibereze calea de acces.

N-avea niciun rost sa fac uz de claxoane sau risipa de nervi pentru ca, nu-i asa, nu eram intr-o parcare. Dupa minute bune de asteptare, vad ceva semne ca masina se pune in miscare. Deodata, in spatele autoutilitarei apare in viteza un jeep. Femeia de la volan nu dadea niciun semn ca vrea sa dea inapoi! Eu ma retrag putin, masina de marfa vireaza in loc, iar jeep-ul se strecoara la milimetru parcând lânga bloc.

Eu, ca o piesa de puzzle ratacita incerc sa ma potrivesc in locul strâmt ramas intre masina de marfa si gardul Postei. Ies. In urma mea, distribuitorul mergea in marsalier neavând alta alternativa. Si uite asa, zi de zi traiesc cosmarul fiecarui sofer: lipsa locurilor de parcare.

Andrei Baciu