Zilele trecute, cunoscutul prezentator Dan Negru a afirmat faptul că generația sa a fost ultima care a reușit să atingă nivelul de înlocuire. Practic, de 50 de ani avem spor natural negativ, problema acutizându-se după anii ’90. El afirmă că „populația României e similară cu a unor orașe precum New Delhi sau Beijing, unde Georgescu, Antonescu sau Bolojan pot fi președinți de bloc”. Practic, avem 2.862 de comune și 318 orașe și municipii, dar, în realitate, abia avem populația unui oraș mare.
Guvernele post-decembriste nu au avut niciodată o viziune, un plan de țară, un program de creștere a natalității, de atragere a diasporei prin facilități fiscale, un program național de calificare și recalificare pentru stimularea creării de locuri de muncă, de integrare în câmpul muncii și de diminuare a taxelor pe muncă în proximitatea domiciliului oamenilor.
Din păcate, unui străin îi dăm 4.000 de lei net, cazare și mâncare gratuită, taxe consulare, bilet de avion etc., iar unui român 2.576 de lei, din care trebuie să mănânce, să plătească taxe și impozite locale – practic, o bătaie de joc. Nu mai vorbim despre faptul că statul ia de la gură copiilor și pensionarilor, refuzând să aplice legea pe care tot el a votat-o, prin neindexarea cu inflația.
Economia României stă în 7 orașe care produc peste 50% din PIB, în timp ce restul celor 300 de orașe și 2.867 de comune produc cealaltă jumătate. La fel, stăm „bine” în statistici: salariul mediu a trecut de 1.100 de euro, iar județul Bacău ar fi depășit Iașiul – afirmații total eronate. Dacă excludem primele 10 firme (Dedeman, UMB & Tehnostrade și alte câteva), suntem praf: la o populație de 600.000 de persoane, avem doar 140.000 de angajați, adică tot județul are cam tot atâția salariați cât locuitori are municipiul Bacău.
În atâția ani de politică, noi am luat ora exactă de la Bruxelles sau Washington. Nu s-a ridicat nicio voce în politica românească să spună că nu este de acord cu „Green Deal” sau cu orice altă directivă primită de la UE.
Ioja Gabriel