Ne-a vizitat la redactie domnul Simion Seica, din satul Nanesti, comuna Parincea. A scos un carnetel dintr-o plasa de nailon si l-a asezat pe masa.
“Am luat cu mine doar pe acesta, mai am acasa vreo patru, toate cu poezii scrise de mine. Am inceput pe când aveam 65 de ani, din dor pentru copiii mei, plecati, toti trei, in lume. Am venit la ziar, poate ma ajutati, tare as vrea sa le public, macar câteva, sa le las nepotilor, copiilor.
Nu stie multa lume ca scriu, ma tem sa nu râda de mine, tot ce am scris este din inima, din suflet, ca mâine, nu se stie…Poate imi publicati si in ziar, ati face o bucurie unui om batrân…”, ne spune domnul Simion.
Are acum 85 de ani si scrie poezii de dragoste, de dor, de dor pentru copii, sotie, a scris si despre oameni din sat, altele sunt cu dedicatie pentru Vadim Tudor, Grigore Vieru, cu ironie compune despre politicieni.
Nu lipsesc poeziile cu umor, despre viata de Aici si de Dincolo, ii plânge pe cei ce au plecat de pe aceasta lume, aduce multumiri Domnului pentru recolte, scrie frumos despre natura, patrie, bogatia si frumusetea anotimpurilor.
Versuri stângace, rima nu-i iese intotdeauna, insa, pentru domnul Simion, mai important este mesajul.
“Sus, la casa batrâneasca
Doi batrâni stau la fereastra
Si privesc cu ochi tintiti
Daca n-ati uitat sa mai veniti.
Voi copii din departare
Nu-i uitati ca tare-i doare,
C-au crescut, au leganat,
Sufletul lor vi l-au dat.
Pe drumul lung, in departare,
Batrânilor li se pare
Ca este unul dintre voi,
Care s-a gândit la noi.
Dar, spre supararea lor,
Sunt copiii altor tati,
Altor mame, altor frati,
Care si ei pareau uitati.”
„Sa ma ajute cineva, sa le aranjeze, sa le cizeleze si sa le puna intr-un album, ne impacam noi. Doar câteva exemplare, sa ramâna copiilor mei”, si-a incheiat Simion Seica, povestea vietii lui si a pasiunii pentru poezie.