Toată lumea folosește astăzi acest termen, asociat intrinsec de speranța de viață și nivelul de trai. Altceva am învățat la școală. Că plafonarea duce la stagnare, rutină, bătut pasul pe loc. Și dacă stai pe loc – morala unei reclame – boala își vede liniștită de treabă și merge înainte. Acum e de bine sau de rău? Dacă ne plafonam la prețurile combustibillilor de acum un an… sigur ar fi fost bine. Tot sigur la fel vom gândi probabil și peste un an, raportat la prețurile de azi. Oricum, cei din coaliție aflați la conducere, nu ratează nicio ocazie să-și dea reciproc cu stângul în dreptul, când dau interviuri, dar cad de acord când e vorba de buzunarul lor sau de impus taxe. Că tot s-a desfășurat proba la Limba și literatura română la bacalaureat, în Dicționarul explicativ al limbii române, a plafona înseamnă:„A fixa limita maximă a unor sume în cadrul unor operații financiare”, dar și „A rămâne la același nivel de cunoștințe, a nu progresa, a rămâne pe loc, a nu depăși un anumit stadiu.” Expresia vine din franțuzescul plafonner. Un tavan care te protejează, devenind în același timp și carceră. Am văzut ieri, la poarta unui liceu, cum două tinere ofereau fluturași informativi, absolvenților care ieșeau de la prima probă de examen. Conțineau oferte de înscriere, fără diplomă de bacalaureat, la cursuri de învățământ postliceal, în mai multe domenii. Nu există limită de vârstă pentru a învăța. Reușita în viață nu depinde doar de o diplomă. Important este ca noi, finițe umane dotate cu infinite calități, unele nedescoperite încă, să nu ne plafonăm.
Anca Toma