(prelucrare a unei întâmplări reale din timpul serviciului militar 1974 -1975)
Tabloul toamnei îmi aduce,aminte de atâtea stări,
Trăite-n vremile trecute,în diferitele-ntâmplări,
Că aș putea umple o carte…,ce una,poate două…,trei…
Că de-asta sunt bunici pe lume,de-a povesti…,la nepoței!
Acum,nu se mai face-armată,dar înainte,se făcea,
Că-n firea lumii,în armată bărbatul se maturiza,
Pentru motiv de nu știu care,armata azi nu se mai face,
Cum, ăștia cred că–n veșnicie, va fi doar liniște și pace…!
Deci,cum pe-atunci faceam armată,la facultate n-am intrat,
Astfel că îmi veni sorocul și,la armată m-au chemat,
A fost mai greu,dar începutul…,fiindc-apoi,m-am obișnuit,
La liberare ,însă,frate…,un secol am de povestit…!
Atunci,cam la-nceputul toamnei,era o importantă fază,
Facând aprovizionare,cu alimentele de bază,
Morcov și pătrunjel, fasole ,mazăre , și câte alte multe,
Și, cum mai toată lumea știe,cartoful avea loc de frunte…
Erau în marginea cazărmii,munți de cartofi,de ne-ngrozeam,
Că de fapt noi eram aceia,ce…,în depozit le căram.
Și-am tot cărat o săptămână și-eram,mulțime de soldați,
Visând cartofi și-n somnul nopții,bieți condamnați…nevinovați.
Și-am auzit chiar comandantul de unitate supărat,
Nemulțumit de câtă vreme trecu și nu am terminat,
Amenință,cu măsuri dure,dădu și-un termen de final,
Că dacă pân la dat-aceea nu-i gata,va iesi scandal…
Mobilizare,vânzoleală,un fel de stare de război,
Însă un tip,cu cinci mici stele,numit și Căpitan …Balșoi,
Își luă ferm angajamentul,să ducă treaba la sfârșit,
Motiv,că însuși comandantul,pe-ordin de zi l-a investit.
Si-adună,ăsta,într-o seară ,dintre soldații ce știau
Din ce făcură-n civilie,și la ce instrument cântau…
Și-a doua zi,la Piramida de cartofi el,inproviză,
O mare scenă și cu trupa,spectacol “best”organiză.
În scurt timp ca la o comandă,soldați din unitatea mare,
Veniră-n ritm de coroghească … ,movila de cartofi s-o care…
Și muntele cu-acei tuberculi,care nu se mai terminau,
În două zile în silozuri și în depozite erau.
Iar dup-aceea -alte trei zile ,soldați-n voie hăuleau,
Și,pe… folclorul țării mamă,cu strășnicie dănțuiau…
Minune mare,bucurie,de-ai fi crezut că-i ritual,
Pentru că-ai noștri câștigară, Campionatul Mondial.
Și apăru și comandantul,tot numai zâmbet și culoare,
Felicitând pe căpitanul Balșoi pentru mobilizare,
Și fiind coordonatorul,activității peste noi,
I-a pus pe umeri o stea mare și l-au făcut ….maior Balșoi.
Făceau hai despre el colegii,tot repetând,cu-nversunare,
Că el purta de fapt pe umeri,nu-o stea ,ci un cartof…,mai mare!
…………………………………………………………
E lumea rea,abia așteaptă,un mic prilej să-i devoreze,
Pe-acei,care gândesc cu capul,și știu să se organizeze…
Nicolaie Ionescu
Constanța,20.09.1974 și Bacău,16.09.2022