Toamna a poposit și în orașul nostru. Frunzele au pălit și cad potop.
In parc, un salariat dotat cu o amărâtă de greblă în colții căreia se adună gălbejitele și trebuie luate cu mâna se chinuie sa le adune. Face vreo 8 mormane. Nu are sac să le pună, de suflantă nici vorbă! Merge omul la baracă să ia ceva și, în nici cinci minute, apar niște pitici cu mămicile și tătucuții lor, încep a sări în frunze, a le împrăștia cu picioarele și cât ai zice pește munca omului de o jumătate de zi s-a dus pe apa sâmbetei! Înțeleg bucuria țâncilor, dar părinții de ce nu au pus mâna să adune frunzele după ce pruncii și-au satisfăcut nevoia de joacă? Așa fac și acasă la ei? Aaaa, nu au ochi și respect pentru munca altuia! Doar pretenții de persoane educate!
IB