Am un copil in clasa a II-a si un altul, in clasa a VI-a. Cu amândoi ma pregatesc acum de examene. Asa numitele examene din doi in doi ani. Inutile, neconcludente, fara folos. Parca ar trebui testati profesorii sa se vada daca isi fac datoria la clasa. Ce rost au aceste teste, nu inteleg? Nu inteleg nici eu, cum nu inteleg nici alti parinti.
Stres continuu, emotii, dictari suplimentare, exercitii in plus acasa. Nu cred ca rezultatele unei astfel de evaluari vor fi concludente in ceea ce priveste pregatirea elevului la clasa. Poate ca cei mari mai inteleg, dar ce intelege un copil de numai 8-9 anisori, elev in clasa a II-a, din aceste examene? S-au publicat si modele de subiecte.
Ne-am luat, din nou, dupa altii. Ne aliniem cerintelor europene. Dar oare s-a uitat cineva si pe aceste subiecte? Oare cine le-a conceput are si copii acasa, la scoala? Nu exista logica, nu exista o anumita ordine in idei in acele tipizate. A disparut lucrarea de control de la clasa, a disparut nota 4 sau cea de 10 care arata nivelul de cunostinte al elevului?
Nu inteleg. De ce aceste teste? Ba, mai mult, am auzit ca invatatorii si cei care se vor ocupa de organizare se cam plâng ca inca nu stiu cum se vor desfasura examenele, cine le va asigura suportul tehnic, copiile xerox dupa acele modele pentru elevi atunci când va fi examenul in sine, cine va participa la supraveghere, cum se vor corecta lucrarile?
Intreb inca o data: ce rost au aceste testari? Este un stres mult prea mare pentru acesti elevi, mai ales tinând cont de vârsta lor. Este indicat, spun specialistii, nu eu, ca examenele sa se dea dupa 14 ani. Acum sunt prea mici, mult prea mici pentru ceea e inseamna cu adevarat un examen. Un examen care poate maturiza emotional. De ce?
Gabriela Curea