Foamea de bani

Imi place sa târguiesc, pentru ca sunt pensionar, de vreo jumatate de an, si n-am altceva de facut. Si asa ma boscorodea nevasta, când lucram, ca nu o ajut la cumparaturi prea des. Am fost ceferist si nu prea stateam pe acasa.

Daca tot m-au scos pe dreapta astia, ma ocup si eu mai serios de gospodarie. Prin piata sunt cam de toate, nu mai conteaza prea mult cine le vinde, marfa sa fie buna si, daca se poate, cât mai ieftina. In Piata Sud, nu calc, cu toate ca e mai aproape de mine si mi-ar fi mai usor.

Nu merg, pentru ca-i stiu pe cei de-acolo ca nici macar n-au mirosit sapa, darmite sa mai si culeaga ce a dat pamântul. Am crezut ca o fi mai seriosi cei din piata de gros, ca acolo gasesc marfa mai ieftina si mai de calitate. Dar de unde?!

Am luat de la o femeie, zicea ca e din Dienet, niste gogosari, la sac de 12 kile, si va spun ca am gasit cam doua kilograme stricati. Am zis ca sunt tarani de treaba si nu se lacomesc ei la banii pensionarilor. Am avut incredere in ei.

M-am intors, jumatate de oras, ca sa-i spun sa-mi schimbe marfa, dar nu mai era, cred ca terminase de vândut si a plecat acasa. Trist e ca am ajuns din nou sa ne inselam unii pe altii, stiti, ca pe vremea foametei. Numai ca acum aia de sunt satui sunt hotii, si nu infometatii. Sau or fi infometati de bani.

Gh. Biliboc