Frumusețea timpurilor, timpului

Zilele toride nu te lasă să te simți bine.La serviciu… cald, acasă…cald.Nu poți să te remontezi.
Mai întâi, pentru că nu te ține punga să pleci în concediu în stațiune la munte, rămâi în orașul acesta gri.
În al doilea rând, dacă tot ai rămas acasă, vrei să îți aerisești mintea folosind ceea ce ai la îndemână: parcurile orașului.
Ei, de aici începe povestea tristă! Te așezi pe o bancă și vrei să te bucuri de răcoarea umbrei pomilor! Vin fumătorii și fără nicio jenă: ” Ce, cucoană, sunt în aer liber!” îți trimit nori de fum și duhoare de nicotină.
Pleci în altă parte. Dai peste cârdurile de români întorși acasă în valuri din motive de pandemie. Nu muncesc niciunde, dar beau bere, cafele, rod seminte, aduc plase cu mâncare. Se așază pe bănci sau pe iarbă, lasă mizerie. Urlă, puradeii se îmbăiază îmbrăcați în fîntânile arteziene. Apoi dorm pe bănci și pe o rază de 10 m nu poți de duhoare de micțiuni și defecații necontrolate. Poliție locală… ioc. Mergeți, fraților, pe Mioriței între Restaurantul Miorița și cramă că vă așteaptă Ana, cea cu piciorul amputat, alungată de familia de pe Traian, pusă să cerșească, îmbătată și …., luați-i pe toți cei ce o exploatează. Întrebați-i pe cei aciuați în clădirea din spatele Atelierelor de creație ce hram poartă pe acolo…
Piața, locurile din care poți face ceva cumpărături, nu sunt locuri sigure nici pentru tineri forțosi, dar pentru persoane în vârstă!
Adio trai liniștit în acest oraș dacă autoritățile dorm!

Voicu Voicu