Locuiesc pe strada Depoului din Bacău și de ceva timp mă bucur de prezența în cartier a unui măturător, lucrător stradal sau cum vreți să-i spuneți. Țin să scriu aceste rânduri, pentru că omul în cauză chiar își vede de treaba lui. Mai greu e cu necivilizații din cartier, care aruncă gunoiul menajer la voia întâmplării și lasă în urma lor escrementele câinilor crescuți în locuințe și scoși mai apoi să-și facă nevoile pe trotuare și în spațiile verzi.
Trăind la bloc, într-un spațiu comun, n-am ce face și trebuie să mă adaptez, deși nu mi se pare deloc normal să trăiesc într-un continuu concert canin, pe diferite tonalități și la cele mai nepotrivite ore. Iubesc animalele, dar nu sunt de acord cu ținerea lor în locuințe! Punctând acest aspect, revin la măturătorul din cartier.
Nici măcar el nu are obligația de a aduna escrementele câinilor din stradă. Deunăzi, l-am zărit de la fereastra apartamentului pe când smulgea buruiana de la marginea trotuarului. Mi-a plăcut, ce să zic!?! De prea multe ori i-am zărit pe angajații de la spații verzi că trec indiferenți prin cartiere, în legănatul mecanic al măturii, care nu adună de cele mai multe ori toată mizeria din stradă. Deși nu mi se pare cea mai bună metodă de a curăța carosabilul (mă gândesc aici la poziția incomodă a omului din stradă și la durerile lui de spate), activitatea bărbatului este una de lăudat.
După ce a curățat trotuarul de buruieni, omul a măturat regulamentar carosabilul, redând cartierului frumusețea de altădată. În ultimii doi ani, rar am văzut picior de măturător în zonă, iar asta justifică mirarea și încântarea mea. Ce nu mi se pare normal este faptul că unora dintre vecinii mei li se pare mare distanța până la tomberoanele amenajate la marginea cartierului și își îndeasă gunoaiele în coșurile stradale. Eu zic că păstrarea curățeniei ține totuși de bunul simț al fiecăruia!
Dinu Păstrăveanu