Când zici IE,zici cămașă cu specific românesc,
Pentru…partea feminină,dar și-n portul…bărbătesc.
Portul iei-a fost și este fală,că valoarea ei,
Înglobează timp și simțuri de domeniul…dragostei.
Dintr-o țesătură scumpă,numită și borangic…
Și cusută cu migală,cu pas mare…,sau pas mic,
Completată,de catrință(-un fel de fustă),sau ițari,
Bundiță,suman,opincuțe…straiele de zile mari.
Iia vine de pe vremuri,când românii…erau daci,
Oameni vrednici și,puternici,provenind din vechii traci,
Ce-au iubit mereu frumosul și traiul organizat,
Cu averi și…suflet mare,ce pe mulți i-au obsedat.
În timp însă,din invidii,pentru ceea ce aveau,
Și vecini și,alte neamuri,prin ținut ce le treceau,
Au râvnit mereu averea,portul și pământul lor,
Și prin jertfă,mai e astăzi,o…țara-a românilor.
Iar acum,tot din invidii,ce nicicum n-au dispărut,
Profitând,de slăbiciunea,ce românii au avut,
Ne desființează limba,portul,obiceiul,casa,
Tradiții și bunătățuri,ce umpleau pe vremuri…,masa.
Nimic n-ar avea-mplinirea,din ce vor și ce gândesc,
Dacă n-ar fi trădătorii români, ce,cu noi trăiesc.
Dominați de setea mare,de avere,de putere,
Ei sunt cauza cea mare,dacă neamul nostru piere…
Dă-ne,Doamne,minte multă,dar și tot,de-altă natură,
Să dispară dezbinarea și ceea ce-înseamnă ură,
Și dă,liniște și pace,pe pământul românesc,
Și-i condamnă la pieire,pe cei ce,la rău gândesc!
Nicolaie Ionescu
Bacau,24 iunie(ziua Iiei românești)2024