Imi plâng amarul pe drumuri

Ma numesc Virginia Ioja, sunt din Margineni, am mostenit un teren agricol de la mama, Maria Ioja, cu titlu de proprietate nr. 136386, codul 4023387, eliberat in 1994. Terenul a fost trecut, aveam sa vad mai târziu, in parcela 68, când, de fapt, el este in parcela 69, am reparat greseala in instanta, sunt in regula.

De aici incepe marele nostru necaz. M-am dus la Primarie sa inscriu terenul, dar m-a trimis la Cadastru, la OCPI, am platit patru milioane de lei taxa, insa specialistul a venit la fata locului si a zis ca nu-mi poate face fisa cadastrala deoarece pamântul este altcuiva, a fost vândut de vecinul meu, care este in mormânt, unui alt cetatean, ca nici nu mai stiu cum il cheama acum.

Nu stiu cum s-a ajuns aici, deoarece pamântul il are tata de la razboi, ca a luptat pe front. Eu am lucrat pamântul toti anii astia, acum m-am trezit cu gard si cu placuta de vânzare. Banii de la Cadastru nu mi-au mai dat inapoi, si nu cred ca-i drept, am ramas si fara pamânt, Primaria da din umeri, mama este bolnava, iar eu nu mai stiu ce sa fac.

Va spun ca ma duc la DNA, ma duc la Basescu pentru pamântul meu, am copii, trebuie sa le dau si lor din pamântul bunicilor, a parintilor. Tot se zice in tara asta ca se face dreptate, dar eu nu o vad, ca-mi vine sa plâng toata ziua de amarul meu. Va rog sa faceti ceva, sa vorbiti cu primarul, cu cel care mi-a luat pamântul, cu inginera de la primarie, ca eu nu ma las. Este dreptul meu, este munca mea.
Virginia Ioja, Margineni

N.N. Este unul dintre multele semnale care ne vin la redactie pe aceasta tema: pamântul. S-au modificat legi, au aparut altele, cetatenii se adreseaza instantelor europene, multi au câstig de cauza, statul este bun de plata. Cazul pare destul de complicat, avem convingerea ca administratia locala Margineni va analiza si acest caz, dispunând in consecinta, impreuna cu alte institutii abilitate.