În clopotul tăcerii răsună veşnicia,
Se luminează noaptea cu aura credinţei,
Psalmodiază ora un imn al biruinţei
Asupra răutăţii ce şi-a sfârşit stihia.
Îngenunchează ceru-n pioasă rugăciune
Când se deschide Raiul şi cântă-n coruri Sfinţii,
Cu pas smerit, de taină, apar, încet, Părinţii,
Se prosternează vremea-n adâncă plecăciune.
Iar lumea, toată lumea, devine o icoană
Când sufletul se nalţă spre Domnul şi, transpus,
Îşi murmură speranţa, căci a-nviat Iisus
Şi fericită plânge Maica cea fără de prihană.
Cuminte, viitorul ascultă Liturghia
Şi cugetul se spală de-amarul neputinţei…
În clopotul tăcerii răsună veşnicia,
Se luminează noaptea cu aura credinţei.