Sunt conducator auto de multi ani, am vazut multe in trafic, am mai gresit si eu, insa ce mi-a fost sa vad zilele trecute, m-au trecut fiorii. Pe strazile orasului intâlnesti zilnic masini pe care scrie SCOALA, cu adagio “Ai fost si tu ca mine”, avertisment –rugaminte, sa ii protejam, sa fim atenti, ca sunt la inceput.
De regula, te conformezi. Nu mi-a venit sa cred, am crezut ca nu vad bine: instructorul celei de la volan, o tânara domnisoara, imi inchipui ce emotii avea, cum se straduia sa circule cât mai aproape de bordura, cu mâinile crispate pe volan, cu ochii tinta la trafic si la semnele de circulatie, ei bine, instructorul vorbea la telefonul mobil, tolanit pe scaunul din dreapta, nepasator, cu tigara in mâna scoasa pe geam.
Mi-era si frica sa ma mai uit cum conducea viitoarea soferita! Imi imaginam tot felul de scenarii, de viraje, o frâna brusca, un claxon discret. Nimic. Instructorul meu era in lumea lui. Norocul nostru ca traficul din zona in cauza nu era chiar foarte mare.
Conform Decretului, devenit Ordonanta, este interzis sa vorbesti la telefon in timp ce conduci, darmite când mai esti si instructor. Cum este posibil ca tocmai „profesorul” sa incalce flagrant o regula simpla. Ce baza mai ai in el? Ce il invata pe ucenic? Câta siguranta mai prezinta in trafic? Stupefiat, nici nu m-am gândit sa-i memorez numarul masinii.
Era bun de fotografiat si poza trimisa la Politie. Acum reusesc sa inteleg de ce, majoritatea celor care vorbesc la telefon, in trafic, sunt femei. Sau nu numai. N-are nicio vina saraca fata. Si e clar ca de la instructor nu are cum sa invete sa si sofeze. Eu ii sugerez sa se mai gândeasca, pâna intra la examenul final. Deoarece cu un astfel de instructor… nu stiu ce sanse are sa ia carnetul.
Iulian Mardare