Pe fatada blocului bara de pe strada Oituz din municipiul Bacau ma intâmpina aproape in fiecare zi indemnul: priveste cerul… Scrisul este atât de clar si de curat, incât nu lasa loc la rautati. De interpretat poate fi interpretat de oricine, in maniera diferita. Eu una am luat acest indemn ca pe ceva benefic, motivant.
Imi place ca odata ce zaresc scrisul, priviresc instinctiv in sus, spre cer. Starea mea sufleteasca se schimba si capat mai multa incredere in mine. Privind cerul ma duc inevitabil cu gândul la frumos. Poate fi o calatorie, o persoana draga, pot vedea zâmbetul unei persoane dragi sau imi pot imagina ca intr-o zi o sa câstig la loto si abia atunci, când voi scapa de toate grijile financiare, ma voi putea bucura de tot ceea ce este frumos.
Intâmplarea a facut ca astazi sa trec trec din nou prin fata acelui perete. Ma indreptam catre o institutie bancara sa platesc o rata, suma care imi injumatatea considerabil salariul. Deodata am simtit ca pot trece peste aceasta suparare a mea si privind cerul am capatat incredere ca voi trece si peste aceste incercari. Voi continua sa privesc cerul incercând sa vad binele, sa visez la visurile mele.
Mi-am intrebat deunazi copilul ce vede el când priveste cerul si mi-a spus: “Cerul este senin si frumos. Uneori are si norisori, dar asta nu-l face urât”. Este explicatia unui copil de 6 ani. Asa vede el cerul. Eu il vad altfel. Daca fiecare dintre noi si-ar ridica mai des privirea catre cer, am fi mai zâmbitori, am capata mai multa incredere in noi, am fi mult mai deschisi fata de cei de lânga noi si am fi mai frumosi. Hai sa privim impreuna cerul!
Ioana Miron