(pe 15 august conaționalii din țară și de pe mapamond l-au sărbătorit pe
Sfântul Constantin Brâncoveanu ,împreună cu Fii săi)
Cu știm, e țara presărată,precum un câmp cu flori gingașe,
Cu Mănăstiri și cu Biserici și în cătune și-n orașe.
De-a lungul timpului,discipoli,de la Apostoli începând,
Au propovăduit credința întru Hristos ,pe-ntreg Pământ.
Precum Iisus,de dinainte a știut ce se va-ntâmpla,
Din ce în ce mai multe neamuri,au-mbrățișat,credința Sa,
Și,unul din acei Apostoli,Andrei numit,a perindat,
Ținuturile vechii Dacii,și-al ei norod l-a-ncreștinat.
Și azi se mai găsesc vestigii,pe unde a sălășuit,
Dar importantă e credința ce peste timp a dăinuit,
Cum, peste-atâtea generații,ce-au scris Istoria,mereu,
Pe buzele Creștinătății,este Iisus și Dumnezeu.
Cei ce-au crezut în Înviere și pe Hristos l-au venerat,
Lăsând averea pământească și tot ce-nseamn-a fi păcat,
Și chiar mai mult,plătind cu viața,pentru ce au crezut și spus,
Au întregit marea Oștire,unită-n jurul lui Iisus.
Cum,de amar de timp,păgânii,au tot venit din răsărit,
Și incontinuu,fără milă,așezăminte-au pârjolit,
Și totuși,cât de fără milă au fost cu toți ce i-au supus,
Credința nu le-a fost știrbită,în Dumnezeu și în Iisus.
Trecut-au secole,milenii,iar astăzi ceea ce vedem,
Tot în Iisus, Duh Sfânt și Tatăl,credința-ntreagă o avem,
Și nimeni nu mă va convinge ,că-n timpurile care vin,
Ceva va face ca românul,să-și piardă sufletul creștin,
Exemplul cel mai de dovadă,e…Brâncoveanu Constantin.
Nicolaie Ionescu
Bacau,august 2023