Îmi plac micuții care desenează,
Și-n general,copii cu talent,
Dar când motivul lor exagerează,
Scuze, nu pot să fiu indiferent.
Aduc iar in discuție aspectul,
De-a mâzgăli pe zidurile de bloc,
Fiindc-a luat amploare subiectul,
Fapt care nu mă-ncantă chiar deloc.
Ce mă revoltă insa-atât de tare,
Povața e ,ce lasă de gândit ,
Ce-ncepe la doamna Educatoare,
Și se termină-n clasa opta ,la sfârșit.
Mă-ntreb,de respectivele,la clasă,
Elevilor vreodată le-a vorbit,
Ce-nseamnă să păstrezi curat-o casă,
Și să-i respecți pe cei care-au muncit.
Mereu vorbim de-o lume educată,
De-o țară mai frumoasa-n viitor,
Doar că uităm cum trebuie predată,
Iubirea de frumos copiilor.
Văd zilnic,oameni buni ce schimbă fața,
Unor clădiri,cu iscusința lor,
Dar cum să te amuzi,când dimineața,
Le vezi boite-n stil multicolor.
Am întrebat pe unul din cei care ,
Și-a insemnat talentul peste tot,
Și mi-a răspuns cu -o vorba ce mă doare,
Și n-am s-o uit curând:”-Pentru că pot!”
Nicolaie Ionescu
Bacau-11.03.2018