Va trimit acest email pentru a va aduce la cunostinta un fapt care m-a marcat si chiar mi-a creat o stare de disconfort psihic. Am fost internata mai multe zile in Spitalul Judetean, pentru a-mi trata o afectiune. N-am a reprosa nimic cadrelor medicale, cazarii sau tratamentului. Sunt probleme intime intre medic si pacient.
Ce nu a fost in regula si este in continuare, in opinia mea, se refera la accesul din spital in exterior, conform unui orar de vizita. Sustin aceasta masura, dar de ce se interzice bolnavilor iesirea din spital, a celor care se pot deplasa? Eu am dorit, intr-o zi, sa ies la aer, sa ma destind, nu mai puteam suporta atmosfera din salon, era cald, nu era aerisit si am gândit ca mi-ar face bine o “gura de aer” proaspat, ma rog cât de proaspat poate sa fie aerul din Bacau.
Efectiv nu mi s-a dat voie, domnul acela fioros de la usa a fost de neinduplecat, cu toate rugamimtile mele, ca lesin, ca mi-e rau. Nu se poate, au fost singurele explicatii. Am ramas câteva minute pe hol, m-am plimbat si m-am intors in salon. Nici medicul, nici asistentele nu au avut mai multe explicatii. Nu-i corect, si cei mai periculosi detinuti au voie, zilnic, la o ora de plimbare in aer liber. De ce un bolnav nu ar avea voie?
Poate are nevoie, poate chiar ii face bine la psihic, mai schimba o vorba, mai vede o frunza, isi cumpara un ziar, o revista. Medicii stiu acest lucru, se pare ca directorul, nu. Sugerez conducerii spitalului sa reanalizeze aceasta decizie, mai ales ca, in alte spitale din tara, se recomanda plimbari prin parcuri, spatii verzi, drept terapie.
Mariana Oprea