Dupa un an de la tragedia nationala care a iscat atâta durere unui popor lovit în tineretea sa, atâtea lacrimi dupa cei 65 pierduti sau altii înca suferinzi prin spitale, cu trupuri remodelate, dupa atâtea comentarii, scenarii politice si oculte, înca se mai crede ca a fost o pedeapsa divina!
Aplicata cui?- tinerilor- spectatori, parintilor sau neamului împutinat ?! Nu accept ideea ca Dumnezeu, milostiv si iertator, „nu ne mai iubeste”. Cu atâta dihonie în tara, certuri si alte surse de energie distructiva, ar trebui sa fim rasi de pe Pamânt. Acum câteva zile, cu gândul la ei, dau citire într-un grup cu preocupari literare, unui poem dedicat „mirilor” cu „pirostrii de foc”din Colectiv, iar un domn respectabil, pe care, de altfel, îl admir, conchide „Asa le trebuie, ca n-au stat acasa!” si gândeam „Pe unde nu am umblat noi si copiii/nepotii nostri – sa ascultam muzica preferata?”.
La Ateneu sau într-o sala improvizata sau în Piete, în ploaie sub sub artificii, la revelioane, nunti, oricum nu doar acasa, cu casti în siguranta propriului camin (dar si aici tot ne(-ar) place piesa muzicala preferata la flacara din soba/semineu. E magia luminii, a flacarii, deseori terapeutica). Mi-am amintit de idolii generatiei 60/70, de rock (and roll)-ul vechi, de Elvis de dupa Cortina de fier, de revolutionarii Beatles, de tricoul fiului meu, anevoie achizitionat prin anii 80, cu Depeche Mode, pe care-l spalam seara sa-l îmbrace iar si iar. Pe muzica acestora ,membrii formatiei disparute îsi compuneau muzica.
Da, tinerii nu stau în casa dupa truda zilei –, si acestia nu erau vagabonzi, s-a vazut, si nu au ales în acea seara fatidica un pub ci muzica live. Care-i vina impardonabila? Sunt mai demni de îndurarea Tatalui cei care-au jefuit o tara si lasat parintii someri, îndrituitii dreptatii ce produc pe banda injustitie, criminalii – fizici si morali – caci acei tineri nu erau satanisti, cum cred fundamentalistii /li s-a indus ideea (de aceea cei investiti, vocational, cu absolvirea de pacate, preotii, – cu exceptia episcopului catolic, care a dat exemplu – au întârziat sa se roage pentru nefericitii morti nespovediti /si tineri! S-au focusat , poate, pe sugestia mortii din texte care poate fi interpretata multiplu, caci autorii lor erau funi Science-fiction, ai serialelor Star war, doar culoarea neagra a hainelor, parul lung, tatuajele nu incrimineaza, chiar daca nu place – toate sunt ingrediente ale modei/si muzicale ale generatiei tinere.
Le trece, cum ne-a trecut si noua unele mode si genuri muzicale. S-au dus dupa val, au alt stil de viata, era o distractie de seara, dar nu droguri, sex sau alte forme concupiscente. Sa le facem loc în gândurile/rugile noastre barem zilele astea…Sa nu uitam : neamul ne-a îmbatrânit nu doar cu 65 de tineri ci, într-o progresie geometrica, cu câti ar mai fi proliferat din ei, peste timpuri. si pentru poporul acesta, tot mai sterp, la nivelul nostru, ne-a ramas doar rugaciunea , caci tinerii pleaca sa întinereasca alte plaiuri …
Cecilia Moldovan