Lumea e strâmbă-n tot ce-o reprezintă și cele zise,nu le zic doar eu,
Și nu fiindcă așa-i,de când e lumea , nici c-a făcut-o strâmbă Dumnezeu…
E,pentru că-n afară de mișcarea a tot ce e materie în jur,
Sunt Legile ce țin de echilibru,în Universul fără de contur.
Iar omul,prea-iubita creatură,în care Dumnezeu a investit,
Sperând să-i ușureze din efortul,de-a ține-n frău gigantul infinit,
El omul racolat de inamicul,potrivnic permanent lui Dumnezeu,
A încălcat și Legile naturii, și-nsăși credința,devenind ateu.
Mai mult,văzând puterea uriașă,pe care-a dobândit-o temporar,
Înverșunat sfidează Creatorul,amenințând cu hăul nuclear.
Dispune de orice,oricând ,oriunde,făr-a mai pune preț pe răul lui,
Și îndemnat de însuși Anticristul,face pe placul Anticristului…
Și chiar de știe de o judecată,la care va ajunge în final,
Speră că-n iadu-n care va ajunge,el va juca în rolul principal…
Da-n acest timp,pe lângă răii lumii,ce lumea o țin strâmbă dinadins,
E marea oaste a creștinătății,cu flacăra credinței,de nestins…
În orice clipă-n orice-mprejurare,Cuvântul Păcii-a propovăduit,
Și-aproapele iubindu-și,ajutorul cu dragoste și har i-a dăruit,
Chiar dacă lumea-i strâmbă-n tot ce face și nimeni(parcă), n-o poate salva,
Cerând lui Dumnezeu la toți iertarea,destinul lumii se va îndrepta.
Dar e posibil să se-ntâmple,totuși,ca răul să învingă temporar,
Și cu urmări ce mintea nu le crede,cuprinse-n cataclismul nuclear…
De-aceea ,toți avem o datorie,să lăsăm de e greu,sau e ușor,
Ușa ,menită ,celor ce-o să vină ,deschisă larg,spre timpul viitor…
Nicolaie Ionescu
Bacău,08.12.2022