Mănăstirea de pe Ceahlău,(din ciclul locuri de suflet)
Pe Ceahlău,la Mănăstirea Sfântului Vodă-Ștefan,
Îmi făceam(urcând)canonul,de două,trei ori pe an,
Spunând rugăciuni în șoaptă,spre a-nvinge greul meu,
Cu speranța ,ca în toate să m-ajute Dumnezeu…
Nu știu ,dacă rugăciunea,Dumnezeu,mi-a ascultat,
Însă cred că da,fiindcă,mi-a-mplinit ce l-am rugat.
De nu credeți cele spuse, să faceți și voi ca mine!
Doar avere să nu cereți ,în rest,totul va fi bine.
Când intrați în Mănăstire,musai e ,să respectați,
Niște reguli de decență, hainele ce le-mbrăcați,
Nu duhnind a băutură și pe mâini să vă spălați,
Și icoanele să ștergeți,după ce le sărutați.
Zăboviți, făcând metanii,”Tatăl Nostru”glăsuind,
Spre Iisus și Maica-i Sfântă,blând privirea ridicând…
Și rugați-vă ,nu numai pentru voi și-apropiați
Și ,cât inima vă lasă,din greșeală să iertați…
De veți face toate-acestea înăuntru…,la ieșire
Veți simți,cum Vodă-Ștefan în icoană,din privire,
Laudă purtarea voastră și parcă v-ar cuvânta:
„-Moldovenii mei,destoinici,Ștefan-Vodă-așa vă vrea!”
Personal am simțit asta și de fiecare dată,
Parcă Sfinții din icoană,parcă Mănăstirea toată,
Chiar Părintele-n Pro-Naos,atingând tâmple surii,
Mă-ntrebau cu insistență și tristețe…”-Când mai vii?”
Și nu după multă vreme,reveneam ascultător,
Dup-o noapte petrecută jos la poale,la Izvor,
Pentru că la Mănăstirea Vodă-Ștefan din Ceahlău,
Simți, spunându-ți rugăciunea,că ești lângă Dumnezeu!
………………………………………………………………………………..
Ieri,am fost ,din nou,la țară,la bătrănii mei părinți,
Ce la felul cum arată,par și ei ca niște sfinți ,
Și-am rămas fără cuvinte,când la poartă auzii
La plecare,glăsuirea Mănăstirii…,”-când mai vii?”
Nicolaie Ionescu-Bacău,20.08.2021