Se-ntâlniră greii Lumii,unde se-ntâlnesc mereu,
Să gândească omenirii,calea de-a ieși din greu,
Fiindcă-așa cum e acuma,nu putem continua,
Cu conflicte sângeroase,ce n-au a se termina…
De fapt ei sunt vinovații,ce provoacă răul tot,
Urmărind mari interese…,iar de rest ,îi doare-n cot,
De te-ntrebi cum se suportă sărăcia,grea povară…
Peste tot fierbe Planeta și-n curând,”va da pe-afară.”
Fac scenarii idioate,cu final nefericit,
Unde ,doar prostimea lumii,are veșnic de plătit,
Când ei,cei bogați adună,munți de bani și mari averi,
Întărind infrastructura…,ce nu duce nicăieri…
Și,chiar dacă-și simt aproape,trecerea în neființă,
Au găsit o răzbunare ,în a lumii suferință,
Și-n nebuna disperare,de a mai rămâne-n viață,
Înc-o zi ,o oră-o clipă,de iluzii se agață.
Marele pericol crește,de la zi la zi,mereu,
Și la fel,gloata trufaș-a celor fără Dumnezeu,
Cavalerii-Apocalipsei,și-Anticristu-s între noi,
Urzind planuri criminale pentru marele război…
Va lăsa,oare, pieirii,Dumnezeu,minunea Sa,
Pradă monștrilor, cu mască de oameni…,o va lăsa?!…
Deja cotele înalte ,ce-ating culmile răbdării,
Spun că e prea mult și astăzi…,este clipa deșteptării!
Nicolaie Ionescu
Bacău,04.02.2024