Ne așteaptă pe la colțuri de străzi circulate, pe tarabe improvizate, gata să fie luate pe sus de ultimul zvâcnet al Moșului Crivăț, învins de cojoacele babelor care abia așteaptă să le scuture. Este multă muncă pentru a realiza acea mică pată de culoare, prinsă la piept, dăruită celor dragi, din suflet. Diversitate prin unicitate avem. Luni întregi dedicate făuririi de noi modele, de artizani profesioniști sau simpli amatori. Puțini fac așa ceva din plăcere. Orice bănuț adunat vine să completeze nevoile din familie. Și statul acasă a venit ca o motvație de a face și altceva. Am văzut că anul acesta sunt mult mai apreciate mărțișoarele realizate artizanal, din tot felul de materiale. Din chinezării au rămas cele care nu s-au vândut în anii trecuți. Asta nu înseamnă că sunt ieftine. Au câștigat mult, în fața plasticului, pietricelele de râu gravate, pictate, dar și lemnul, cânepa. Fiind lucrate manual nu pot fi identice. Selecția o vor face, cum este și firesc, clienții. Am cumpărat, n-am mai văzut până acum, două mărțișoare drăguțe făcute din scoici. Mi-au amintit de Odesa. N-am mai fost acolo demult. Dacă nori negri tot se adună, să le oferim celor dragi o mică bucurie. Chiar și celor care bat la porțile țării, și vin la noi alungați de urgie. Să avem speranță! Să fim buni! Primăvara din suflete nu ne va părăsi. Bine ai venit Mărțișor!
Ramona Dascălu