Au apărut și altfel de anunțuri pe stâlpi, în preajma stațiilor de autobuz. Până acum erau cele de genul: vând ceva, primesc în gazdă, închiriez garsonieră sau cumpăr păr… Sunt mai mari față de dimensiunea etichetelor clasice, lipite pe maculatoarele de luat noțițe. Colorate să atragă atenția, afișele conțin mesaje scurte, concise. Au franjuri decupați în partea de jos, pe care sunt trecuți numere de telefon și persoane de contact. Faptul că unii sunt rupți, denotă că există oameni interesați. Așteptam autobuzul. Doi tineri s-au oprit să citească. Curios, am încercat să aflu dacă-i interesează oferta? N-am înțeles de ce i-a bufnit râsul. Care nene, astea cu zidari, sudori? S-au uitat lung la mine. Devenisem dubios. I-am jignit. Cu ce-am greșit? Mușchi se fac, primind bani, și dacă lucrezi pe un șantier, nu numai la sală. De ce ar fi aceste meserii mai prejos ca altele? Acum nu mai are cine să-ți repare o țeavă. Meșterii noștri au plecat să lucreze în altă parte, nu de bine. Că s-au închis fabricile! Nu toți care butonează repede un telefon, câștigă vre-un leu din asta. Ba se mai bagă și la jocurile de noroc. Rareș Rafailă