Vă spuneam,cu timp în urmă,dimineața ,de la geam
Când,în treacăt,scurtam zarea,privind cerul observam,
Undeva-n apropiere,pe-un stâlp de-electricitate,
Cârd de ciori,gălăgioase,sus,pe fire,cocoțate.
Ce-or fi croncănit acolo,mi-am dat cu părerea, multe…,
Unele țipau nebune,altele stăteau s-asculte
Și doar uneori,din cele săreau arse contestând,
De fapt,țopăind pe sârme,stârneau cârdul croncănind.
Mult surprins,azi dimineaț-am constatat,dezamăgit,
Că la stâlpul cu pricina,ciorile n-au mai venit,
Și că-n loc de gălăgia și-agitația pe fire,
Liniștea ,pe tot decorul,a pus astfel…stăpânire.
Am aflat însă,secretul,de fapt nici secret nu e,
De ce nu se mai adună,la taclale ciorile,
Fiindcă veni primăvara și cum e-n toi semănatul,
Ciorile-au lăsat orașul și aglomerează…satul.
Am fost ieri la noi acasă,unde-i satul meu natal,
Ei… și-am constatat acolo,un adevărat scandal;
La Biserică ,în curte,în copaci, cine erau…
Înegrind coronamentul?…mii de ciori, ce croncăneau…
Și părintele(Preotul) îmi zise,oarecum dezamăgit…
C-așa e până la toamnă,cât e câmpul înverzit.
………………………………………………..
Cică ciorile sunt proaste,dar eu am altă părere,
Că-au deosebit simț practic,minte multă și vedere…
Câți,din sapienții noștri,ar gândi așa ceva,
Doar priviți,spre-a vă convinge,la cei din…diaspora…!
Dor de pace și de…ploaie
Ieri am semănat lucerna și porumbul ,în grădină,
Și-am pus usturoi și ceapă,tarhon,cimbru,…leuștean.
Am și curățat la vie,am săpat la rădăcină,
Am legat,am stropit pomii,ca de fiecare an.
Însă totu-i de pomană,zicem noi , moldovenește,
Că de nu va fi să plouă,fi-va munca în zadar,
Și, în timp ce buruiana,făr-opreliște va crește,
De la Dumnezeu cu mila-i ce vom strânge în hambar…
Și-n alți ani a fost asemeni,razna au luat-o toate.
De mult timp,parcă natura,mai mult ni s-a-mpotrivit
La ce-am vrut să se întâmple,poate vrând să ne arate
Că-n această perioadă…,mergem pe un drum greșit…
Deja pomii sunt în floare și albinele-s …pe floare,
Însă inima-mi tresare,când aud zumzetul lor,
Pentru că mai e un zumzet,dacă nu cumva mai mare,
Ce,pe toți ne înfioară…,cel al avioanelor…
Că ,mai este-o chestiune,care mult ne necăjește,
În timp ce pe câmp se ară și se pune popușoi,
Ceru-i împânzit de-a valma ,atmosfera clocotește,
De zeci de elicoptere și-avioane de război…
Însetată parcă-i lumea de izbeliște și moarte,
De-n pământ punem sămânța pentru rodul viitor,
Sufletele,doar cu ură și rău sunt însămânțate,
Și mă tem ce-o să răsară și-n final…,de rodul lor.
Picură…,e-o veste bună,bine-ar fi mai mult să plouă,
Sigur dup-această ploaie,firul vieții va porni,
Și apoi,cu-un pic de soare,într-o săptămână,două,
Unde-am semănat speranța,sfântul rod va răsări…
Nicolaie Ionescu
Bacău,03.04.2022