Nimicuri…

Când ești sărac și…,moartea te caută pe-acasă,
Nu spun că nu ți-e teamă,dar…,mai puțin îți pasă.
De mai e și vreo boală,ce trupul ți-l scurmă,
Cu ușurare parcă,aștepți clipa din urmă.

Dar când averi sunt multe,de dau pe dinafară,
O minimă-ncercare,doar capul să te doară,
Și cați cu disperare,un medic iscusit,
De care să fii sigur…,că leacul ți-a găsit.

Renegi Centre,Spitale și medicii din țară,
Suspicios că-ar pune la cale ,de te omoară,
Mănânci și bei cu teamă doar lucruri sigilate,
De teamă că oricine te sapă ,pe la spate…
…………………………………………….
De se întâmplă,totuși,să nu mai ai scăpare,
Ateu de ești cu-ardoare,la sfinți ceri îndurare…
Și mergi la Mănăstire,promiți marea cu sarea,
Măcar cu ceva vreme să mai amâni…,plecarea.

Plecarea, care-ți sună,precum un clopoțel,
Pe care ți-l arată Preasfântul…,Gabriel…
Și te sfârșești,sperând că,la RAI vei bate-n poartă,
Dar unde vei ajunge,nu ști-vei niciodată…

Nicolaie Ionescu

Bacău,16.09.2022