Se vorbește încă dureros de mult că Bacăul nostru nu-și poate depăși condiția de „oraș eminamente comercial”. Nimic mai neadevărat. Realitatea dovedește contrariul. Și, dacă vreți, este suficientă numai simpla enumerare a instituțiilor „purtătoare ale focului educațional” existente în „cetatea noastră riverană”: Universitatea „Vasile Alecsandri”, colegii naționale și școli gimnaziale de elită, Teatrul „Bacovia” „tânăr septuagenar”, Filarmonica „Mihail Jora”, Muzeul „Iulian Antonescu”, Biblioteca Județeană „C. Sturdza”, revista de cultură „Ateneu”, și nu în ultimul rând cotidianul Deșteptarea. Asta ca să nu mai vorbim de scriitorii publiciști, actori, artiști plastici, profesori, remarcati și la nivel internațional. Ce bine ar fi dacă prețuirea lor de către din ce în ce mai mulți băcăuani ar fi direct proporțională cu demersul lor făcut în numele unui sacrificiu sfânt!
Până și comerțul se dorește deocamdată timid, o fi unul „cultural”. Un exemplu? În vitrina magazinului de electronice din preajma pieței Miorița se află o tăbliță asemănătoare cu cele școlare, pe care mâini gingașe scriu în fiecare zi, caligrafic și corect gramatical, câte un motto , admirabil îndemn la meditație și la implicare în efortul constant către mai bine. Deunăzi, scria acolo așa: „Azi cartea se vinde greu, oamenii se vând ușor, iar țara se dă degeaba!” Oare chiar așa să fie, dragii mei băcăuani? Și dacă e așa, ce să facem? Să stăm cu mâinile încrucișate la piept, așteptând să fie si mai rău? Sunt convins că nu asta va doriți.
Cu prietenie și optimism…
Constantin Juncu